Cunoscut sistematizator al „catavasiei” ca imn al cetelor îngereşti în special şi ca şi cult creştin în general, Sf. Ioan Damaschinul omoară patimile prin cântarea adusă Lui Dumnezeu ca istovire a duhului şi nu ca incorsetare a trupului, cel oricum stricăcios. El împrumută astfel putere din forţa îngerilor. Aşa precum aceştia îl slăvesc neîncetat, deci fără de odihnă pe Domnul, asa se cuvine a face şi creştinul. Omul duhovnicesc nu mai trebuie să se simtă împovărat de trup, de materie, cu neajunsurile şi imperfecţiunile ei, ci trebuie să se „trateze” prin tânguirea după soarta lui dintâi. Aceea fericită ! El propune, altfel spus, îndumnezeirea prin cântare, prin slava adusă lui Dumnezeu. De fapt, tânjirea după condiţia fericiţilor îngeri.
Credincioșii Capitalei se pot bucura încă o dată de oportunitatea cinstirii sfintelor moaşte prin sărutarea lor în Paraclisul din cadrul Spitalului Parhon, acolo unde în dimineaţa zilei de Sâmbătă, 6 Martie, vor fi aduse rămășiţele pământești ale Sfântului Luca al Crimeei.
Ştiind că acesta este un prilej de zidire duhovnicească și de rugăciune, nădăjduim că veţi reuși să ajungeţi și să ne pomeniţi și pe noi!
Oferim tuturor celor ce îndrăgesc stilul nostru de interpretare o creaţie inedită a marelui Protopsalt Iacov. Înregistrările au fost realizate în biserica Sf. Silvestru din Capitală în luna decembrie a anului 2009, făcând parte dintr-un proiect mai amplu pe care vi-l pregătim cu dragoste !
Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu !
Axionita Manastirii Ghighiu -icoana facatoare de minuni ce atrage saptamanal sute de pelerini-
Astăzi, în Duminica a 2-a a Postului Mare, Grupul Evloghia a dat răspunsurile la strană în cadrul Sfintei Liturghii la Mănăstirea Ghighiudin judeţul Prahova. Mulţumim maicii stareţe, Eupraxia Neacşu, pentru dragostea cu care ne-a primit şi nădăjduim să-I mai putem aduce slavă lui Dumnezeu şi Maicii Sale în această sfântă mănăstire !
În continuare, vă oferim un fragment din cuvintele Sfântului Grigorie Palama, cel a cărui Duminică o prăznuim astăzi:
Cuviosul monah Eustatie a trăit între secolele XV – XVI, fiind cel mai mare protopsalt al secolului XVI din Moldova.
Metania cuviosului Eustatie Protopsaltul a fost închinată Mânăstirii Neamţ. După formarea sa monahală în cadrul mânastirii Neamt, împreună cu arhimandritul Ioasaf s-a mutat la mânăstirea Putna, unde a şi cântat la sfinţirea bisericii, în data de 3 septembrie 1470. Se cunoaşte că la această sfinţire a fost prezent Sfântul Ştefan cel Mare, 64 de slujitori, şi zeci de mii de creştini drept credincioşi.
Petrache Lupu, cu bunul lui simt, a inteles dispozitiile administrative care cer ca orice pelerin sa nu stea mai mult de trei zile in localitate. El argumenteaza astfel: daca “Mosul” nu i-a vindecat in cateva zile, e semn ca bolnavul are pacate multe si trebuie sa plece. Numarul pelerinilor se ridica in timpul verii la 20.000 pe zi, iar la inceputul lui septembrie 1935, intr-o sambata, cu ocazia venirii Episcopului, numarul s-a ridicat chiar la 50.000. La aceasta data banii lasati depasisera un milion de lei (enorm la acea vreme). Pelerinii au tendinta a lasa pe seama preotilor bisericii colectarea banilor, etc. si ei se incred absolut in omul simplu dar desinteresat care e ciobanul. La inceputul lui noiembrie, vinerea, pelerinii erau abia 2-3000.
Muzica psaltică este prin esenţă o muzică omofonă şi melodică, având rădăcini încă din primele veacuri creştine, chiar din timpul Mântuitorului – când la Cina cea de Taină s-au cântat Psalmi (Matei XXVI, 30).
Sfântul Ioan Gură de Aur ne încredinţează că în cele trei secole primare ale creştinismului, la serviciul divin, cântau toţi creştinii, bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri; ori psalmi din Sfânta Scriptură, sau imne făcute de creştini, din propria lor reflexiune religioasă, într-o singură melodie.
Mărturii importante despre cântarea omofonă ni se transmit şi de la Sfântul Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, căruia i s-a descoperit prin revelaţie divină, în vedenie, cântarea antifonică, arătându-se cetele îngereşti care laudau Sfânta Treime antifonic.
Petrache Lupu este legat întru toate de Maglavit. Cine a auzit de Maglavit a auzit cu siguranţă şi de Petrache Lupu, iar acela care a auzit de Petrache Lupu a auzit şi de Maglavit. Povestea de la Maglavit o cred mulţi. Foarte pe scurt, aceasta este urmatoarea: era zi de vineri, 31 mai 1935, când Petre Lupu (17 ani) era pe câmp, cu oile.
El avea anumite deficienţe înca din naştere, mai ales în ceea ce priveşte vorbitul. Acesta L-ar fi văzut pe Dumnezeu, ca un “moş”, lângă o salcie. I-a spus ciobanului că oamenii trebuie să se pocăiască, şi că el trebuie să transmită mesajul preotului din sat. Viziunea s-a repetat timp de trei ori, în trei vineri consecutive. Din acel moment, viaţa ciobanului şi a comunei avea să fie alta. Mii de oameni au venit în pelerinaj la Maglavit. Ologii aruncau cârjele, orbii îşi recăpătau vederea, iar muţii începeau să vorbească.
Mâine, 13 Februarie, cu prilejul prăznuirii Cuviosului Martinian şi a Sfântului Apostol şi Mucenic Acvila şi a soţiei sale Priscila, o parte a Grupului EVLOGHIA va participa la slujba Sfintei Liturghii ce va fi oficiată la biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din jud.Ialomiţa.
