Browsed by
Month: May 2011

Sarbatoarea Sfantului Ioan Rusul

Sarbatoarea Sfantului Ioan Rusul

Cu prilejul sarbatorii Sfantului Ioan Rusul, ocrotitorul Corului EVLOGHIA, am luat parte asa cum ne-am obisnuit de cativa ani, la slujba hramului Manastirii ce-i poata numele, din cadrul Episcopiei Giurgiului.

Sfantul Ioan Rusul

La invitatia PC Parinte Staret Macarie Sotarca, am dat raspunsurile la strana, seara, la Slujba Privegherii, urmand ca a doua zi sa fie savarsita Sfanta Liturghie Arhiereasca de catre un impresionant sobor de preoti si diaconi, avandu-l in frunte pe PS Ambrozie, Episcop al Giurgiului.

DSC08486

Alaturi de moastele sfantului militar existente în manastire, cei aproximativ 500 de pelerinii aflati aici, s-au inchinat la alte peste 90 de sfinte moaste aduse de la Manastirea “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” din insula greceasca Rhodos de catre o delegatie din Grecia din orasul istoric Tesalonic, condusa de catre parintele Arhim. Dimitrios Kavadias, ne informeaza ziarul lumina.

CroppedImage1302197567

Il rugam pe Sfantul Ioan Rusul sa ne aiba in continuare in paza si sa ne calauzeasca pe calea sfanta a mantuirii !

 

Sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena

Sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena

Grupul EVLOGHIA va da raspunsurile la strana cu prilejul hramului bisericii parohiei Razvani din cadrul Episcopiei Sloboziei si Calarasilor, acolo unde preot paroh este PC Parinte Marius Cherciu, membru al grupului nostru.

De altfel , o alta parte a grupului va participa la slujba Sfintei Liturghii ce va fi savarsita la Schitul Horia din judetul Ialomita in cinstea Sfintilor Imparati Constantin si maica sa Elena.

Le uram multi ani cu bucurie tuturor celor ce poarta numele sfintilor !

In anul 312, in ajunul bataliei din 28 octombrie, in care s-a confruntat cu Maxentiu, la Pons Milvius, Constantin a vazut pe cer, ziua, deasupra soarelui, o cruce luminoasa. Pe aceasta scria “in hoc signo vinces” (prin acest semn vei invinge).

Iar in noaptea dinaintea luptei, imparatului i s-a aratat in vis chiar Iisus Hristos, care i-a cerut sa puna Sfanta Cruce pe steagurile armatei sale, ca semn protector. A doua zi, minunea s-a produs: armata lui Constantin, de doar 20.000 de soldati, a invins mult mai numeroasa ostire a lui Maxentiu, care numara 150.000 de luptatori. Considerand reusita acestei victorii drept un ajutor de la Dumnezeu, imparatul i-a marturisit lui Eusebiu, sub juramant, ca semnele care i s-au aratat l-au facut sa treaca de partea crestinilor.

La scurt timp, in ianuarie 313, Constantin cel Mare promulga Edictul de la Milano, prin care crestinismul devine “religio licita” (adica, religie permisa), sfatuindu-i pe romani sa adopte aceasta credinta. Totusi, Constantin nu a declarat crestinismul religie de stat, acest lucru facandu-l, mai tarziu, in anul 380, imparatul Teodosie cel Mare.

Read More Read More

DESPRE MUZICA BIZANTINA

DESPRE MUZICA BIZANTINA

Prima precizare ce trebuie facuta referitor la acesta muzica sfanta este ca, desi adusa la rang de arta, scopul muzicii psaltice bizantine nu este acesta. Vocatia sa este sa insoteasca si sa completeze rugaciunea prin crearea unei atmosfere specifice rugaciunii. Psalmodierea nu trebuie sa rapeasca pe credincios doar prin estetica sa, ci dupa ce va fi facut asta, trebuie sa-l rapeasca oricaror griji, trebuie sa ignore timpul si spatiul din jurul sau pentru a-l transpune intr-o stare de rugaciune. Astfel, muzica isi atinge scopul daca reuseste nu numai sa-l aduca pe om in starea de rugaciune, ci si-l sa-l inspire pentru a o continua.

Textul ce este cantat este unul lucrator, care transcede secolole, fiind un suspin al Duhului Sfant ce s-a manifestat prin inspiratia imnografilor. Acesta trebuie sa ajunga prin cant sa puna in miscare puterile sufletului pentru a intra in comuniune cu Dumnezeu. Liniile melodice sunt de asemeni instrumente puse la dispozitia compozitorilor prin iconomia Sfantului Duh pentru a transpune textul lucrator in inimile oamenilor.

Din pacate multe persoane din afara sau din interiorul lumii ortodoxe asociaza muzica psaltica cu bogata traditie corala care s-a dezvoltat in spatiul ortodox slav – Rusia, Ucraina, Serbia. Desi aceste elaborate compozitii care au o grandoare specifica barocului occidental au fost introduse in rit, ele nu pastreaza aproape nimic din traditia originala, apropiindu-se ca estetica de repertoriile laice acolo unde isi au originea.

Inceputurile muzicii  bizantine la romani sunt strans legate de aparitia si raspandirea  crestinismului pe aceste meleaguri, consemnat inca din primele secole ale erei noastre.

Prin numeroase ctitorii, daruri si inchinari de manastiri, domnitorii romani din sec.XIV- XVI intretin legaturi directe cu centrele culturale importante din Orientul ortodox, in primul rind cu Athos si Constantinopol, sprijinind astfel cultivarea muzicii bizantine pe teritoriul Romaniei. Aceasta este calea directa prin care romanii sunt mostenitorii culturii si civilizatiei bizantine, Muntele Athos dispunind de o celebritate deosebita ca centru de practica liturgica si implicit de muzica bizantina, atragind aici la studiu calugari din toata lumea ortodoxa.

In sec. XV documentele ne arata ca ,,pe vremea lui Stefan cel Mare psaltii cantau dupa carti numite ,,Psaltichii”, iar Kogalniceanu in ,,Letopiseti” pomeneste de ,,Cartea de muzica Psaltiki”, a capelei domnesti de la Cetatea Neamtului, din timpul lui Stefan cel Mare.

In sec.XVII arta bizantina din Muntenia si Moldova incepe sa fie romanizata, pe vremea lui Matei Basarab si Vasile Lupu, cantandu-se la strana-practic, fara neume muzicale si romaneste.

Toate aceste date culese din decursul istoriei nu fac altceva decat sa ateste autenticitatea muzicii bizantine ca muzica a cultului ortodox si sa impuna pastrarea ei in forme cat mai apropiate de cele originale !

George Gunes

Money by help me with math homework advertising and listing those sponsors first google and other search.
Comunicat de presa

Comunicat de presa

Referitor la comunicatul postat în ziua de 9 mai 2011 pe site-ul oficial al Patriarhiei Ierusalimului, cu titlul: „Patriarhia Ierusalimului a întrerupt comuniunea cu Patriarhia Română”, precizăm:

Deşi în urma vizitei la Patriarhia Ierusalimului a Preasfinţitului Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, din ziua de 15 aprilie 2011, s-a convenit iniţierea unui dialog bilateral frăţesc între cele două Patriarhii pentru identificarea unei soluţii privind existenţa Aşezământului românesc de la Ierihon, Patriarhia Română constată cu surprindere şi regret că Patriarhia Ierusalimului a luat o decizie unilaterală.

Problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului faţă de Aşezământul românesc de la Ierihon, cămin pentru pelerinii români care vizitează Ţara Sfântă, precum şi relaţiile Patriarhiei Române cu Patriarhia Ierusalimului vor fi discutate în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 19-20 mai 2011.

basilica.ro

Search engines buy essay online in essayclick.net/ apply to these devices as well
Sa nu mai judecam pe nimeni!

Sa nu mai judecam pe nimeni!

Încă de la creaţie, Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu demnitate şi libertate. Aşadar omul este liber să facă binele sau răul, şi, ca atare, Dumnezeu a rânduit ca noi, creştinii ortodocşi, să fim judecaţi după poruncile Evangheliei, şi de această judecată depinde destinul nostru cel veşnic. Trebuie ştiut faptul că este o judecată particulară pentru fiecare creştin după moarte, şi va fi o judecată universală pentru toţi oamenii, când va veni a doua oară Domnul Iisus Hristos. La amandouă judecaţile Însuşi Dumnezeu este prezent. La judecata particulară, El judecă prin intermediul îngerilor luminii şi a îngerilor căzuţi (a diavolilor care ne vor acuza), iar la judecata universală (înfricoşata judecată), va judeca prin intermediul Cuvântului Său întrupat, adică Iisus Hristos (Ioan 5, 22-27). Trebuiesc evitate discuţiile şi întâlnirile cu unii oameni pentru că ne pot pune în prezenţa unor oameni înclinaţi spre bârfa sau minciuna. (“Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său pe acela l-am izgonit”-Psalm 100,6). Sfântul Varsanufie ne spune că, atunci când cineva începe să bârfească, să clevetească, să-i tăiem cuvântul neziditor şi osânditor şi să conducem discuţia într-o direcţie duhovnicească, folositoare sufletului şi vieţii noastre.

În Sfânta Scriptură găsim această mare poruncă:” Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău:  Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.” (Matei 7,1-5)

Cel care judecă pe semenul său, se autoidolatrizează, luând în închipuirea sa, locul lui Dumnezeu, Dreptul Judecător, pretinzându-se pe sine Dumnezeu făra a fi, vrând a-i lua locul Lui, făra a avea dreptul şi fără a o putea face. În Vechiul Testament, trei evrei, Core, Datan şi Abiron s-au răsculat împotriva preoţilor Moise şi Aaron, şi Dumnezeu a considerat aceasta ca fiind împotriva Lui, S-a mâniat, a crăpat pământul şi i-a înghiţit pe cei trei cu familiile lor cu tot (Numeri 16, 16-32). În Noul Testament, Sfântul Petru ne îndeamnă:”Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor“ (I Petru 5,5). Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ”Nu cunosc nimic mai viclean, decât sufletul care refuză să cinstească pe preoţi. Acel suflet este plin de beţie demonică ”. Tot timpul trebuie să avem înaintea ochilor tabloul cu femeia prinsă în adulter: în timp ce Iisus Hristos învăţa poporul, cărturarii şi fariseii au adus la El o femeie prinsă asupra faptului de adulter şi au aşezat-o în mijloc, întrebându-L: „Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar, Tu ce zici?” (Ioan 8,4) ”Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi, să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei ” (Ioan 8,7) “Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cei din urmă, şi a rămas Iisus singur, şi femeia stand in mijloc” (Ioan 8,9). Aşa trebuie să procedăm şi noi: Să punem piatra jos şi să nu mai judecăm pe alţii !

Omul duhovnicesc, nu judecă ci, acoperă cu mantia sufletului său, lipsurile şi neputinţele pe care le constată la alţii, considerând că păcatele sale, sunt mai multe şi mai mari. Bine ar fi ca nici prin gând să nu ne treacă, nici cea mai mică idee, că suntem mai buni decât alţii pentru că, înaintea lui Dumnezeu câştigă cel care gândeşte că, toţi ceilalţi sunt mai buni decât el. Sfântul Isaac Sirul în Filocalia 10 (pag. 302) ne învaţă că: ”În ziua în care am deschis gura, şi am clevetit, am bârfit, am judecat pe cineva, să ne considerăm morţi în faţa lui Dumnezeu, iar toate ostenelile noastre, ce le-am zidit cu greu, risipite” , deci “ Să judeci este un mare păcat, harul te părăseşte fără să-ţi dai seama. Este un păcat aşa de mare, fiindcă tu judeci în locul lui Hristos şi devii astfel un antihrist” (Patericul Atonit). Ceea ce vedem noi la aproapele, nu este altceva decât noi înşine, vedem în aproapele doar neajunsurile şi patimile de care noi înşine suferim. În mod sigur este cu mult mai mare păcatul de a-i judeca pe preoţi. Chiar dacă am vedea pe preot că a greşit, să nu mergem să-l clevetim, ci să ne rugăm pentru el, cum se roagă şi el pentru noi în Sfântul Altar. Din gura preotului pornesc rugăciuni sfinte iar mâna lui binecuvintează cu putere de sus. Când noi cerem iertarea păcatelor, preotul se roaga fierbinte pentru noi. Când cerem pacea, preotul se zbuciumă să o dea tuturor. Când ne dorim curăţia, preotul o dă fiecăruia. Când vedem pământul plin de momeli trecătoare, preotul ne arată mântuirea, pe Hristos, Fericirea Veşnică! Când alergăm după binefacerile care mâine ne pot părăsi, preotul ne întâmpina cu darurile veşnice ale lui Dumnezeu: Sfintele Taine!

Andrei Hera

 

Useful to you customwritingassistance.com/ and your colleagues if you write them in your own words.