Unde altundeva decat peste tot. Cum altfel decat prin noi insine; prin ce altceva decat prin muzica…cu voia Domnului!
Putin liric acest antet, dar consistent, caci am lipsit ceva timp cu articolele pe care vi le-am promis.
Nu va scriu un articol de invatatura a Sfintilor Parinti, ci va impartasesc mai mult din trairile duhovnicesti.
“Oferim pacea!” Este un raspuns pe care mi l-am dat singur la o intrebare care ma ispitea de mult.
Adica, de mic mergeam la biserica si eram incantat, mirat…eram cumva captat de cantarețti de la strana…de tot ce se intampla acolo, de la cantare psaltica pana la dialogul liturgic cu sf. altar, de la prezenta lor la strana pana la armonia prieteniei care se simtea intre ei, era o diferenta intre ei si ceilalti credinciosi…ei ofereau ceva. Simteam ca toata biserica primea ceva de la sfantul altar si de la strana.
Biserica unde mergeam eu, era si este in Pitesti. Biserica de oraş cu mai mulţi cantareti. Si erau cantareti. O spun acum cand am reusit si eu sa aprofundez o farama din muzica psaltica…erau cantareti. Unul canta tenor subtirel, Codrut, si era foarte elegant ca prezenta, si marturisesc asta dupa ce ulterior si eu am fost primit la acea strana. Eram inca vrajit de ei pentru ca simteam ca fiecare ma capta cu ceva. Unul era bariton, Andrei, foarte pasnic si totodata liantul prieteniei intre cei de acolo. Altul se numea George, era dupa parerea mea cel mai captivant, vocea baritonala, prezenta eleganta, studia doctoratul prin Grecia…el m-a incurajat sa invat bine muzica psaltica intrucat ii placea vocea mea. Şeful stranei, Florin, m-a acceptat asa neputincios cum eram. Era simplu si se implica cel mai mult…el dialoga cu preotii si incerca sa avem o relatie buna strana-sfantul altar. Cea mai buna vocea pe care eu am auzit-o vreodata in Romania era a lui Emanuel…si acum cantasenzational. Canta si el acolo, desi venea in procent de 80% la slujbe. Ulterior am fost colegi la Conservator. Grasut si foarte simpatic era cunoscut in tot Pitestiul pentru vocea sa. Extraordinar. L-am invitat prin 2010 sa facem niste inregistrari impreuna si in smerenia lui îmi spune ca el nu canta asa cu multe formule ca mine si ca ii este rusine…
Dintre cei amintiti, in afara de Mani (Emanuel) toti sunt preoti…imi trimit si transmit in continuare pacea de la sfantul altar.
Ce v-am istorisit eu se întampla prin anii ’95…si m-am tot intrebat, sincer de multe ori, de ce oare m-am simtit eu atat de bine cu acesti baieti? Si acum gandindu-ma la ei am o stare de bine.
Răspunsul il am…pentru ca prin cantarea lor, felul lor de a fi, dragostea lor protectoare fata de mine, cel mai mic din gasca, de cand ne-am cunoscut si mult timp de aici inainte prin amintirea lor, ei mi-au oferit si imi ofera pace.
Read More