Corul Evloghia – Sărbătoarea Hramului la Biserica din Drajna de Jos

Corul Evloghia – Sărbătoarea Hramului la Biserica din Drajna de Jos

De ziua Sfântului Alexandru, corul EVLOGHIA, a fost invitat să participe la slujbele oficiate cu această ocazie la Biserica monument din satul Drajna de Jos, județul Prahova. 

Acest sfânt templu s-a zidit în onoarea unuia în Treime Dumnezeu și lauda cuviosului ei patron Alecsandru, cu toată cheltuiala lui Dumnezeu zelosului proprietar Mare-Logofăt Alexandru N. Filipescu, în anul 1844, MDCCCXLIV. Este inscripția cu litere chirilice de pe frontonul ușii bisericii, ce întâmpină credincioșii de fiecare dată când îi trec pragul. Biserica a fost construită în anul 1844 de către Alexandru Filipescu, pe locul unde în anul 1680 boierul Constantin Filipescu a ridicat biserica ”Sf. Împărați Constantin și Elena”.  Lăcașul poartă hramul „Sfântul Alexandru”și adăpostește cavoul familiei Filipescu, acoperit cu un bloc de marmură pe care se află săpate numele lui Alexandru Filipescu (1787-1856), al soției sale Profira (născută Cuzin: 1790-1888), al fiicei lor, Maria Kretzulescu (1835-1878) și al nepoatei lor, Elena Kretzulescu (1857-1930). 

Biserica a fost restaurată în numeroase rânduri prin hărnicia locuitorilor drăjneni. Pentru a păstra integritatea bisericii, preotul Vasile a clădit o capelă, unde oficiază slujbele în timpul săptămânii, biserica fiind folosită așadar numai duminica și de sărbători. Turla bisericii, înaltă de 31 metri inițial, proiectată în stil gotic, s-a dărâmat la cutremurul din anul 1977, fiind înlocuită cu o turlă de 6 metri din tablă. Cu ocazia acestei restaurări au fost repictați și pereții interiori ai bisericii, fiind făcute descoperiri la nivelul picturilor. Pe peretele din partea stângă a altarului există scena învierii Domnului, pictură care inițial reprezenta doar pe Mântuitorul Isus Hristos deasupra mormântului. Pictura originală aparține ucenicilor marelui Tăttărescu, Vinteleștii, pictori renumiți din tată în fiu de-a lungul a trei generații. Catapeteasma este sculptată din lemn de cireș chiar de către Alexandru Filipescu.

În 1980, părintele Ilie Vasile punea bazele muzeului parohial, din curtea bisericii. Muzeul se năștea dintr-o acută nevoie de păstrare a unei identități istorice ce nu trebuia uitată, marcată de o civilizație milenară. Muzeul cuprinde icoane, obiecte casnice, costume naționale, pentru că aici a existat o școală de meserii, obiecte ceramice, obiecte de cult, tablouri, cărți, numismatică etc. Câteva exponate atrag atenția de cum treci pragul muzeului: o litografie cu solia dacilor ce se închină lui Traian, apoi alta care îl înfățișează pe Mihai Viteazul care ține într-o mână crucea și în cealaltă securea. „Mai avem apoi o litografie cu Cuza, Ferdinand și Mihai, un tablou cu Regina Maria, un altul al vânătorilor de munte, cu regele Ferdinand, Regina Maria, Carol al II-lea, Regina Elena și Regele Mihai, care are redate pe margini episoade din Primul Război Mondial. Am găsit în podul bisericii o cristelniță din lemn, foarte veche. Satul acesta a dat cel mai mare număr de eroi din zonă în Primul Război Mondial: 154. Un raport descoperit de mine arată că țăranii de aici au donat pentru front peste 300 de perechi de mănuși, peste 200 de fulare, ciorapi de lână, cai, boi. Aceste lucruri arată că ei și-au iubit foarte mult neamul!” se mândrește părintele Ilie Vasile.

Iată cum ne prezintă istoricul N. Iorga acest sfânt locaș:

De la biserica, aproape catolică a curții din Drajna de Jos – data aceasta văd chipurile, zugrăvite mai ieri, ale ctitorilor, cu mîndrul Alexandru Nicolae, mort în 1852, așezat, mărunțel, cu toupet cochet (moț sau smoc de păr) și lungi mustăți drepte, între măreția ișlicelor, giubelelor, bărbilor de protipendadă: a lui Nicolae, tatăl, a lui Pană, bunicul, și văd și marele mormânt de marmură săpată care cuprinde pe ultimul boier de moșie din acest loc – de la această biserică, al cării zid de împrejmuire și a cării clopotniță sînt mai interesante decît arhitectura, suim printre căsuțele satului. Rînduiala cea mai bună, curățenia cea mai desăvârșită îți zîmbesc de pretutindeni. Fericit colț de lume!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *