Cuviosul monah Eustatie a trăit între secolele XV – XVI, fiind cel mai mare protopsalt al secolului XVI din Moldova.
Metania cuviosului Eustatie Protopsaltul a fost închinată Mânăstirii Neamţ. După formarea sa monahală în cadrul mânastirii Neamt, împreună cu arhimandritul Ioasaf s-a mutat la mânăstirea Putna, unde a şi cântat la sfinţirea bisericii, în data de 3 septembrie 1470. Se cunoaşte că la această sfinţire a fost prezent Sfântul Ştefan cel Mare, 64 de slujitori, şi zeci de mii de creştini drept credincioşi.
Cuviosul Eustatie de la Putna ducea o viaţă curată, luminată, în post si rugăciune, cu mari nevoinţe duhovniceşti. Din această viaţa aleasă izvorau minunatele sale cântări bizantine, puse în slujba mânăstirii Putna pentru mai bine de jumătate de secol. Activitatea sa de protopsalt a mângâiat inimile multor călugari ,preoţi şi creştini din vremea aceea. Talantul măiestriei cântării sale l-a facut vestit peste multe meleaguri.
Fericitul Eustatie Protopsaltul s-a deosebit a fi un foarte bun cunoscator si al literei, cunoscând limbile greaca si slavona. Deasemenea, stia toate cântările compuse de marii sfinti si protopsalti bizantini şi atoniti, precum: Ioan Damaschin, Roman Melodul, Ioan Cucuzel si multi altii.
De-a lungul vieţii sale s-a remarcat si ca un iscusit compozitor – stihuri, marimuri, heruvice, axioane -, precum si ca un talentat caligraf, copiind numeroase carţi de psaltichie, pe care le impodobea cu miniaturi.
Ne-a ramas mostenire de la Eustatie Protopsaltul un Irmologhion copiat la sfarsitul secolului XV, unele cântări compuse de el şi pe care le regasim in ‘‘Facerea lui Eustatie’’.
Protopsaltul Eustatie a fost unul dintre cei dintâi dascăli ai scolii de gramatica din Mânăstirea Putna, intemeiata din porunca Sfantului Stefan cel Mare. Deasemenea preda gramatica muzicii psaltice si cantarile pe cele opt glasuri, pentru aceasta fiind numit de ucenicii sai ‘‘ ritor, domesticus, dascal şi protopsalt’’.
Cuviosul s-a invrednicit sa cânte si la slujba înmormantarii Sfantului Stefan cel Mare, la 02 iulie 1504.
Din rodul muncii sale au rasarit numerosi psalti si protopsalti care slujeau cu glasul lor lui Dumnezeu, in toate mânastirile din nordul Moldovei si din imprejurimi, la Episcopia Rădauţilor si la Mitropolia Moldovei.
Vestea marelui psalt s-a dus până in Muntele Athos, fiind numărat printre cei mai buni psalţi ai Patriarhiei de Constantinopol, fiind foarte iubit si de Stefan Voda si Sfant. Astfel rămâne in istorie cu numele de ‘‘Eustatie de la Putna’’.
Petrus Ginerica
