Muzica psaltică este prin esenţă o muzică omofonă şi melodică, având rădăcini încă din primele veacuri creştine, chiar din timpul Mântuitorului – când la Cina cea de Taină s-au cântat Psalmi (Matei XXVI, 30).
Sfântul Ioan Gură de Aur ne încredinţează că în cele trei secole primare ale creştinismului, la serviciul divin, cântau toţi creştinii, bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri; ori psalmi din Sfânta Scriptură, sau imne făcute de creştini, din propria lor reflexiune religioasă, într-o singură melodie.
Mărturii importante despre cântarea omofonă ni se transmit şi de la Sfântul Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, căruia i s-a descoperit prin revelaţie divină, în vedenie, cântarea antifonică, arătându-se cetele îngereşti care laudau Sfânta Treime antifonic.
Read the rest of this entry »















Comentarii