Petrache Lupu, cu bunul lui simt, a inteles dispoziti­ile administrative care cer ca orice pelerin sa nu stea mai mult de trei zile in localitate. El argumenteaza astfel: daca “Mosul” nu i-a vindecat in cateva zile, e semn ca bolnavul are pacate multe si trebuie sa plece. Numarul pelerinilor se ridica in timpul verii la 20.000 pe zi, iar la inceputul lui sep­tembrie 1935, intr-o sambata, cu ocazia venirii Episcopului, numarul s-a ridicat chiar la 50.000. La aceasta data banii lasati depasisera un milion de lei (enorm la acea vreme). Pelerinii au tendinta a lasa pe seama preotilor bisericii colectarea banilor, etc. si ei se incred absolut in omul simplu dar desinteresat care e cioba­nul. La inceputul lui noiembrie, vinerea, pelerinii erau abia 2-3000.

Read More

 Petrache Lupu este legat întru toate de Maglavit. Cine a auzit de Maglavit a auzit cu siguranţă şi de Petrache Lupu, iar acela care a auzit de Petrache Lupu a auzit şi de Maglavit. Povestea de la Maglavit o cred mulţi. Foarte pe scurt, aceasta este urmatoarea: era zi de vineri, 31 mai 1935, când Petre Lupu (17 ani) era pe câmp, cu oile.

El avea anumite deficienţe înca din naştere, mai ales în ceea ce priveşte vorbitul. Acesta L-ar fi văzut pe Dumnezeu, ca un “moş”, lângă o salcie. I-a spus ciobanului că oamenii trebuie să se pocăiască, şi că el trebuie să transmită mesajul preotului din sat. Viziunea s-a repetat timp de trei ori, în trei vineri consecutive. Din acel moment, viaţa ciobanului şi a comunei avea să fie alta. Mii de oameni au venit în pelerinaj la Maglavit. Ologii aruncau cârjele, orbii îşi recăpătau vederea, iar muţii începeau să vorbească.

Read More